Leoaică tânără, Iubirea - Nichita Stănescu
Leoaică tânără, iubireami-ai sărit în față.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colții albi mi i-a înfipt în față,
m-a mușcat leoaica, azi, de față.
Și deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Și privirea-n sus țâșni,
curcubeu tăiat în două,
și auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciorcârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă și la bărbie,
dar mâna nu le mai știe.
Și aluneca-n neștire
pe-un deșert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaica arămie
cu mișcările viclene,
înc-o vreme,
și-nca-o vreme...
O poezie de excepție care arată iubirea așa cum este ea: puternică, hipnotizantă, intensă, care te face să nu te mai recunoști....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu