Era odată un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra soție, pe care o îmbrăca cu straie
din cele mai scumpe și o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dadea tot ce
era mai bun.
De asemenea, o iubea și pe cea de-a treia soție și ea era cea cu care se
mândrea cel mai mult în fața regatelor vecine. Totuși, regele trăia cu teama
ca această soție îl va lasa într-o zi pentru un altul.
Regele o iubea și pe cea de-a doua soție. Ea era confidenta lui și era
întotdeauna draguță, înțelegătoare și răbdătoare cu el. De câte ori regele
avea o problemă, putea avea încredere în ea ca îl va ajuta să treacă peste
momentele grele.
Prima soție a regelui era foarte loiala și își adusese o mare contribuție
în menținerea regatului. Totuși, regele nu o iubea pe prima soție. Deși ea
îl iubea cu adevărat, el de abia o observa!
Într-o zi, regele simți că sfârșitul îi este aproape. Se gândi la viața
lui plină și își spuse: "Acum am 4 soții cu mine, dar când voi muri, voi fi
singur."
O întrebă pe cea de-a patra nevastă: "Te-am iubit cel mai mult, ți-am
dăruit cele mai frumose haine și ți-am arătat cea mai mare grijă. Acum, eu
am să mor, vrei să vii cu mine și să-mi ții companie?"
"Nici vorba!" replică cea de-a patra soție, și plecă fără un alt cuvânt.
Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuțit.
Regele o întreba și pe cea de-a treia soție: "Te-am iubit toată viața mea.
Acum că mor, vrei să vii cu mine și să-mi ții companie?"
"Nu!" veni răspunsul celei de-a treia soții. "Viața e prea bună! Când vei
muri, mă voi recăsători!" Inima regelui se strânse de durere.
Apoi o intreba și pe cea de-a doua soție: "Întotdeauna am gasit la tine
înțelegere și ajutor și mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei
să vii cu mine și să-mi ții companie?"
"Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!" replică cea de-a doua
soție. "Te pot doar înmormânta și veni la mormântul tău." Regele fu devastat
și de acest răspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uită
împrejur și văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soție.Era atât
de slabă, pentru că suferise mult din cauza foamei și a neglijării sale.
Adânc îndurerat, regele spuse: "Trebuia să fi avut mult mai multă grijă de
tine când am avut ocazia!"
În realitate, noi toți avem 4 soții în viața noastră:
Cea de-a patra soție este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp și efort
investim în a-l face să arate bine, el ne va lasa când murim.
Cea de-a treia soție este AVEREA noastră. Când murim, merge la alții.
Cea de-a doua soție se constituie din FAMILIE Și PRIETENI. Indiferent cât de apropiați
ne-au fost în timpul vieții, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru
după ce nu mai suntem.
Prima soție este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în goana după
averi, bunăstare și putere. Totuși, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.
Deci, să-l cultivam, să-l facem puternic și să-l bucuram acum, pentru că
este singura părticică din noi care ne va urma și va fi cu noi pentru
eternitate.
primită de mail
Se afișează postările cu eticheta Povestiri cu tâlc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Povestiri cu tâlc. Afișați toate postările
19 octombrie 2010
12 septembrie 2010
De ce plâng femeile?
-Mamă, de ce plângi?
- Pentru că sunt femeie ! – raspunde mămica.
- Nu înţeleg … – zice micuţul.
Mămica îl îmbrăţișează şi spune:
- Și n-ai să înțelegi niciodată…
Mai târziu, copilul îşi întreabă tatăl:
- De ce plânge mămica ?
- Nu ştiu nici eu! Toate femeile plâng fără motiv! - a fost tot ce
i-a putut spune tăticul.
Devenit adult, îl întreabă pe Dumnezeu:
- Doamne, de ce plâng femeile aşa de uşor?
- Când am făcut femeia, ea trebuia să fie o fiinţa deosebită.
I-am facut umerii destul de puternici ca să poarte pe ei toată greutatea acestei lumi şi destul de moi ca să fie confortabili.
I-am dat forţă de a da viaţă şi cea de a accepta respingerea cu care o tratează adesea proprii copii.
Forţă de a avea grijă de familie în pofida bolilor şi oboselii.
I-am dat sensibilitatea de a-şi iubi copiii cu o dragoste necondiţionată, chiar şi atunci când ei o ranesc cumplit.
I-am dat forţa care-i permite să continue când toată lumea abandonează.
I-am dat forţa de a-şi suporta bărbatul în căderile sale şi de a-i rămâne alături cu aceeaşi tărie. Şi, în fine, i-am dat lacrimi să plângă atunci când simte nevoia.
Vezi, fiule, frumuseţea unei femei nu stă în veşmintele pe care le poartă, nici în chipul ei, nici în coafură. Frumuseţea unei femei stă în ochii ei. Aceasta e poarta către inima ei – locul unde se adăposteşte dragostea.
Şi adesea lacrimile ei sunt cele prin care poţi să-i zăreşti inima.
- Pentru că sunt femeie ! – raspunde mămica.
- Nu înţeleg … – zice micuţul.
Mămica îl îmbrăţișează şi spune:
- Și n-ai să înțelegi niciodată…
Mai târziu, copilul îşi întreabă tatăl:
- De ce plânge mămica ?
- Nu ştiu nici eu! Toate femeile plâng fără motiv! - a fost tot ce
i-a putut spune tăticul.
Devenit adult, îl întreabă pe Dumnezeu:
- Doamne, de ce plâng femeile aşa de uşor?
- Când am făcut femeia, ea trebuia să fie o fiinţa deosebită.
I-am facut umerii destul de puternici ca să poarte pe ei toată greutatea acestei lumi şi destul de moi ca să fie confortabili.
I-am dat forţă de a da viaţă şi cea de a accepta respingerea cu care o tratează adesea proprii copii.
Forţă de a avea grijă de familie în pofida bolilor şi oboselii.
I-am dat sensibilitatea de a-şi iubi copiii cu o dragoste necondiţionată, chiar şi atunci când ei o ranesc cumplit.
I-am dat forţa care-i permite să continue când toată lumea abandonează.
I-am dat forţa de a-şi suporta bărbatul în căderile sale şi de a-i rămâne alături cu aceeaşi tărie. Şi, în fine, i-am dat lacrimi să plângă atunci când simte nevoia.
Vezi, fiule, frumuseţea unei femei nu stă în veşmintele pe care le poartă, nici în chipul ei, nici în coafură. Frumuseţea unei femei stă în ochii ei. Aceasta e poarta către inima ei – locul unde se adăposteşte dragostea.
Şi adesea lacrimile ei sunt cele prin care poţi să-i zăreşti inima.
3 septembrie 2010
Ultima scrisoare a lui Bob...
Dragi prieteni,
Este important ca barbații să-și dea seama că pe masură ce înaintează în vârstă, femeile nu mai pot menține același nivel calitativ al curățeniei, ca atunci când erau tinere. Când bărbații observă acest lucru, ar trebui să încerce, măcar, să nu țipe.
Lăsați-mă să vă spun cum rezolv eu problema.
Când am fost concediat din slujba mea de consultant economic,și m-am pensionat devreme, Nancy a fost nevoită să-și găsească de lucru, pentru că aveam nevoie de un venit și de asigurare de sănătate. La scurt timp după ce a început să lucreze, am observat că a inceput să-și arate vârsta.
De obicei ajung acasă de la pescuit sau de la vânat cam în același timp în care ajunge și ea de la serviciu. Deși știe cât de foame îmi este, mereu îmi spune că trebuie să se odihnească jumatate de oră înainte de a-mi găti cina. Încerc să nu țip, doar îi spun să nu se grăbească,și să mă trezească când e gata cina. Obișnuia să spele vasele imediat ce terminam de mâncat. Acum ele stau în mod neobișnuit mai multe ore în chiuveta. Fac și eu ce pot, și îi amintesc de câteva ori pe seara că vasele alea nu se curață singure. Știu că apreciaza ajutorul meu, pentru că reușește să le spele cumva înainte de culcare.
Acum că este mai în vârstă,observ că obosește mai repede. Mașina de spalat rufe și uscatorul se află la subsol. Uneori îmi spune că nu mai poate face înca o calatorie pe acele trepte. Nu fac o mare problemă din asta. Atâta timp cât termină de spalat rufele pâna seara, sunt dispus să-i trec cu vederea.
Nu numai asta. Dacă am nevoie de o camașă apretată la întalnirea de la cabană din ziua de luni, sau la întâlnirea de pocker de miercuri și sâmbătă, sau la meciul de bowling de marți și joi, îi spun că de fapt călcatul hainelor mai poate aștepta până a doua seară. Asta îi dă timp să mai facă și celelalte nimicuri prin casă, cum ar fi, să facă baie câinelui, să dea cu aspiratorul sau să șteargă praful.
Dacă am avut o zi foarte bună la pescuit, îi permit să curețe peștele mai lent și mai cu grijă.
Nancy a început să se plangă din când în când. De exemplu, spune că îi este greu să platească facturile de la casă în timpul pauzei ei de prânz. În ciuda plângerilor ei, eu continui să o încurajez. Îi spun să se întindă pe două-trei zile, și să nu se grăbească prea tare. Îi mai spun că săritul peste un mic prânz, din când în când, nu poate face rău nimănui, dacă mă întelegeți ce spun.
Când face treburi simple, a început să aibă nevoie de pauze de odihnă tot mai prelungite.
A trebuit să facă o pauza la jumătatea grădinii, când a tuns iarba. Încerc să o fac să nu se simtă prost că are nevoie de atâtea pauze. Îi spun să-și facă un pahar de limonadă proaspătă și să stea un pic jos. Îi spun că dacă tot face una pentru ea, să facă una și pentru mine, și sș vină să stea de vorbă cu mine până adorm în hamac.
Probabil par un sfant, pentru felul în care o susțin pe Nancy în fiecare zi. Nu spun că este usor să arăt atâta considerație fața de ea. Mulți bărbați ar găsi acest lucru ca fiind dificil, sau chiar imposibil. Nimeni nu știe mai bine ca mine, cât de frustrate devin femeile odata cu înaintarea în vârstă. Dar baieți, dacă țipați mai puțin la nevestele voastre din cauza acestui articol, consider că a fost făcut cu folos.
Semnat Bob
P.S. Înmormântarea lui Bob a avut loc pe 25 ianuarie.
P.P.S. Nancy a fost achitata la proces, pe 29 Ianuarie.
Este important ca barbații să-și dea seama că pe masură ce înaintează în vârstă, femeile nu mai pot menține același nivel calitativ al curățeniei, ca atunci când erau tinere. Când bărbații observă acest lucru, ar trebui să încerce, măcar, să nu țipe.
Lăsați-mă să vă spun cum rezolv eu problema.
Când am fost concediat din slujba mea de consultant economic,și m-am pensionat devreme, Nancy a fost nevoită să-și găsească de lucru, pentru că aveam nevoie de un venit și de asigurare de sănătate. La scurt timp după ce a început să lucreze, am observat că a inceput să-și arate vârsta.
De obicei ajung acasă de la pescuit sau de la vânat cam în același timp în care ajunge și ea de la serviciu. Deși știe cât de foame îmi este, mereu îmi spune că trebuie să se odihnească jumatate de oră înainte de a-mi găti cina. Încerc să nu țip, doar îi spun să nu se grăbească,și să mă trezească când e gata cina. Obișnuia să spele vasele imediat ce terminam de mâncat. Acum ele stau în mod neobișnuit mai multe ore în chiuveta. Fac și eu ce pot, și îi amintesc de câteva ori pe seara că vasele alea nu se curață singure. Știu că apreciaza ajutorul meu, pentru că reușește să le spele cumva înainte de culcare.
Acum că este mai în vârstă,observ că obosește mai repede. Mașina de spalat rufe și uscatorul se află la subsol. Uneori îmi spune că nu mai poate face înca o calatorie pe acele trepte. Nu fac o mare problemă din asta. Atâta timp cât termină de spalat rufele pâna seara, sunt dispus să-i trec cu vederea.
Nu numai asta. Dacă am nevoie de o camașă apretată la întalnirea de la cabană din ziua de luni, sau la întâlnirea de pocker de miercuri și sâmbătă, sau la meciul de bowling de marți și joi, îi spun că de fapt călcatul hainelor mai poate aștepta până a doua seară. Asta îi dă timp să mai facă și celelalte nimicuri prin casă, cum ar fi, să facă baie câinelui, să dea cu aspiratorul sau să șteargă praful.
Dacă am avut o zi foarte bună la pescuit, îi permit să curețe peștele mai lent și mai cu grijă.
Nancy a început să se plangă din când în când. De exemplu, spune că îi este greu să platească facturile de la casă în timpul pauzei ei de prânz. În ciuda plângerilor ei, eu continui să o încurajez. Îi spun să se întindă pe două-trei zile, și să nu se grăbească prea tare. Îi mai spun că săritul peste un mic prânz, din când în când, nu poate face rău nimănui, dacă mă întelegeți ce spun.
Când face treburi simple, a început să aibă nevoie de pauze de odihnă tot mai prelungite.
A trebuit să facă o pauza la jumătatea grădinii, când a tuns iarba. Încerc să o fac să nu se simtă prost că are nevoie de atâtea pauze. Îi spun să-și facă un pahar de limonadă proaspătă și să stea un pic jos. Îi spun că dacă tot face una pentru ea, să facă una și pentru mine, și sș vină să stea de vorbă cu mine până adorm în hamac.
Probabil par un sfant, pentru felul în care o susțin pe Nancy în fiecare zi. Nu spun că este usor să arăt atâta considerație fața de ea. Mulți bărbați ar găsi acest lucru ca fiind dificil, sau chiar imposibil. Nimeni nu știe mai bine ca mine, cât de frustrate devin femeile odata cu înaintarea în vârstă. Dar baieți, dacă țipați mai puțin la nevestele voastre din cauza acestui articol, consider că a fost făcut cu folos.
Semnat Bob
P.S. Înmormântarea lui Bob a avut loc pe 25 ianuarie.
P.P.S. Nancy a fost achitata la proces, pe 29 Ianuarie.
2 septembrie 2010
De ce țipă oamenii când sunt supărați?
Într-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înteleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)