Hello sunshine

Vine Crăciunul și uite cum e afară!!! Isn't that great? :D...Întotdeauna mi-am dorit să petrec un Crăciun cu soare...spre să fie la fel de frumos și pe 25 decembrie :D

Un weekend excepțional

Pe lângă faptul că ador zilele libere în care pot să mă relaxex în voie fără să am vreo sarcină de îndeplinit, weekendul care tocmai a trecut a fost minunat din mai multe motive. În primul rând am avut impresia pentru câteva zile că a venit primăvara. A fost un soare extraordinar de care m-am bucurat la maxim. Bineînțeles că, fiind așa o vreme frumoasă nu puteam să ratez o ieșire în parc..de fapt mai multe ieșiri pentru că tot weekendul l-am petrecut în Cișmigiu- parcul oamenilor îndragostiți după părerea mea.

Darrrr...acest weekend nu a fost special numai pentru mine, ci și pentru Jimmy care a văzut pentru prima dată ce este în afara curții. L-am plimbat peste tot...a fost până și cu metroul :D...Ar fi trebuit să-l botez Happy pentru că este atât de simpatic încât atrage toate privirile și ajunge să-i facă să zâmbească până și pe cei mai morocănoși oameni.

Așadar și prin urmare, eu m-am bucurat la maxim de aceste clipe însorite. Chiar aveam nevoie de așa o relaxare totală. Dacă ar fi fost după mine aș fi oprit timpul și n-ar mai fi venit niciodată ziua de luni care ne-a adus aminte că suntem în luna octombrie.

Sper că și voi ați avut un weekend superb! Dacă nu, haideți să vă arăt niște poze cu Happy Puppy să vă aducă zâmbetul pe buze.

Un pantof îți poate schimba viața

Uite aici explicația pentru obsesia femeilor pentru pantofi. Așa că, dragi bărbați, renunțați la întrebări retorice ca precum „Ce-ți mai trebuie alți pantofi?”, „Nu crezi că ai suficienți?” - o femeie care se respectă nu cunoaște sensul cuvântului „suficient” când vine vorba de încălțăminte.

 În plus, uite dovada că un pantof îți poate schimba viața. Noi femeile suntem doar precaute...cu cât mai mulți pantofi...cu atât mai multe șanse. :))

De ce se întâmplă mereu așa?

Măști

Oamenii care fac pe durii sunt de cele mai multe ori niște fricoși care se ascund după un paravan.

Stele care cad nu pier...

Vicii

Numele meu este Claudia și sunt plină de vicii.

Bunăăă Clauuddiaa!

 Cea mai mare problemă a mea este că fumez zâmbete, și fumez prea multe. Cel puțin trei pachete de zâmebte pe zi! Banii nu sunt o problemă, pentru că zâmbetele sunt gratis. Se dau peste tot, și câteodată primești în cantități mai mari decât ceri.

Mai mult, mă trezesc foarte greu dimineața. Dar dacă beau niște gânduri bune într-o ceașcă nici prea mică nici prea mare îmi revin la normal. La normalul meu...pentru că nu mă pot pronunța în privința normalului vostru. Sunt dependentă. Știam că acest lucru provoacă dependență, dar m-am gândit că sunt puternică și pot să mă las oricând. Poate aș putea să mă las, că ambiția curge cu găleata prin venele mele, dar mă complac în situația asta. Ceea ce mă îngrijorează de fapt este că beau gândurile bune pe burta goală și câteodată le mai combin și cu un pachet de zâmbete. Mi-a zis un amic că așa îți începi cel mai frumos dimineața.

Mai am și altă problemă. Îmi place să fiu high. Drogul meu favorit este iubirea. Aș vrea să fiu high mai mult decât sunt dar cateodată dau peste lucruri care mă trezesc din starea de euforie. Și asta mă scoate din minți. Vreau să fiu high 24 de ore pe zi.

În orice caz, am venit aici pentru că de fapt sunt deprimată, sunt optimist de deprimată. Mă simt ca o oaie neagra într-un grup de oi albe. Eu ador să stau printre oameni, să am mulți prieteni și să vorbim tot ce ne trece prin cap. Dar de când am atâtea vicii, toți mă izolează, ca și cum aș avea o boală contagioasă. Nu îi înțeleg, le-am spus de atâtea ori că viciile mele nu îi afectează în niciun fel, dar lor le e prea frică să nu cumva să-i influențez să devină ca mine.

Mulțumesc că mi-ați ascultat/citit problemele. Sper să împrumutați și voi măcar unul dintre aceste tre vicii. Stați liniștiți, provoacă dependență doar într-un sens bun! Deci, luați-le cu încredere și renunțați la celelalte „vicii rele” pe care le aveți!

Breakfast @ McDonald's

Azi mi-am început ziua la 6, nu pentru că îmi place să mă trezesc cu noaptea-n cap, ci pentru că în orarul meu scria cu majuscule că am cursuri de la 8. Nu...înainte nu ma trezeam cu o oră înainte să plec, dar acum cu noul membru al familiei trebuie să fiu foarte atentă, pentru că are prostul obicei să-mi boteze camera atunci când nu-l scot afară la timp. În fine...pentru că stau în codru, informația precum că s-a schimbat orarul, s-a speriat de drumul lung pe care-l avea de parcurs și n-a mai venit. Și uite așa am pierdut eu 2 ore aiurea prin București, când patul mă implora cu lacrimi în ochi să nu-l părăsesc.

 Dar, dacă stau bine să mă gândesc, n-am pierdut timpul aiurea. Am aflat chestii destul de interesante. Unul dintre ele ar fi că mai nou, cei de la Mc au ajuns să ne impună ce să mâncăm. Adică, astăzi, de dimineață, în drumul meu grăbit am văzut așa în colțul ochiului cum oferta aia de 10 lei de la Mc îmi face semn. Bineînțeles că nu puteam să refuz, așa că m-am grăbit entuziasmată la casă. Dar ca să vezi...era prea de dimineață. Ca să înțelegeți mai bine, de dimineață, când se deschide fast-food-ul, și până la ora 10 nu ai dreptul să comanzi decât mâncare pentru dimineață, gen omletă, fresh sandwich și alte chestii nou apărute. Apoi de la 10 până seara, poți să-ți alegi din meniurile cu care ei ne-au obișnuit până acum, dar să nu te gândești să ceri omletă sau breakfast stuff că nu-ți dau nici dacă mori de poftă. Mi se pare aberant să nu poți să mănânci ceea ce vrei și ți se impune un anumit tip de mâncare în funcție de oră. 

Frate, voi aștia de la Mc nu știți proverbul CLIENTUL NOSTRU, STĂPÂNUL NOSTRU? Lăsați omul să mănânce un BigMc dimineața, sau o omletă seara dacă asta își dorește.

Chinezării

Astăzi, sau mai bine zis ieri că deja e trecut de 00:00, m-am bucurat de o seara drăguță la un restaurant cu specific chinezesc dar cu muzică...nu tocmai specific chinezească. Pot să spun că nu mă dau în vânt după ciudățeniile lor de mâncăruri dar am zis hai...să mai ieșim din cotidian. În fine..ceea ce vreau să dezvolt aici este dexteritatea de care dau dovadă chinezii. Efectiv nu-mi pot explica cum de se complică atâta cu bețișoarele alea. Păi eu...m-am chinuit 10 minute ca să-mi dau seama cum ar trebui să le țin în mână . După aceea, alte 10 minute să prind ceva cu ele. Evident...mi-a pierit și foamea deși eram lihnită.

 Mă gândesc...chinezii aștia ori sunt prea deștepți, iar noi nu suntem suficient de capabili să mâncăm ca ei...ori sunt prea fraieri că se chinuie în halul acesta. Da...ei mănâncă așa în fiecare zi și au căpătat experiență...dar până învață nu se chinuie? Chiar nu îi înțeleg.

Păi nu e mai ușor să manevrezi o furculiță și-un cuțit și să te delectezi cu niște sarmale cu mămăligă, ca orice român care se respectă.. decât să te chinui cu 2 bețe, să deschizi gura de o sută de ori pentru câteva boabe de orez pe care le prinzi cu sudoarea frunții? 

P.S. sfat pentru proprietarii de restaurante chinezești din România și nu numai:  Puneți domne pe fiecare masă câte un pliant cu instrucțiuni de folosire a bețelor că li se taie pofta de mâncare a bieților oameni până își dau seama cum stă treaba cu ele.

♥

Tu mă vezi mai frumoasă decât știu eu...
Mă faci să simt că sunt centrul lumii eu..
Și ma alinți, mă alinți, mă alinți cu vorbe dulci...
...
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire,
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care-o primesc doar cu tine vreau s-o traiesc
Cu tine învăț să iubesc.

I smell ♥

 Azi nu scriu pe blog…sărbătoresc patru ani de relație…o relație specială care a transformat patru ani din viața mea în cei mai frumoși ani de până acum. 

♥ Suntem speciali și suntem speciali împreună.

♥ Studiile arată că dragostea durează trei ani. Eu spun că dragostea abia după trei ani începe.

♥ Ne certăm…și ne certăm mult pentru că suntem doi încăpățânați care se încăpățânează să fie împreună. Dar ne certăm iubindu-ne și asta e cel mai important. 

♥ El mă face să  râd mai mult decât râd…să fiu mai bună…să visez mai mult…să fiu mai mult decât sunt. El mă face Eu.

Versurile astea exprimă cel mai bine ceea ce simt pentru noi:

„Nu cum sunt eu sunt eu
ci cum esti tu sunt eu
un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu” (Nichita Stănescu)

La mulți ani nouă, ub! ♥

Hide me inside you where the sweetest things are hidden.

Dacă sunteți ușor influențabili, nu citiți postul ăsta pentru că nu vreau să vă stric buna dispoziție cu starea mea de toamnă.

Mi-e dor de soare. Nici nu a început bine toamna și mie mi-e dor de soare.

Nu-mi place vremea asta...nu pot să fiu activă și dinamică și plină de viață, așa cum îmi propun să fiu în fiecare zi, pe așa o vreme.

Îmi vine să dorm...să mă ascund în patura mea roșie și să ies de acolo când apare soarele pe cer. Aș bea un ceai...cu scorțișoară.. sau un vin fiert cu scorțișoară dar ăla se bea iarna. M-aș uita la un serial...dar am epuizat toate episoadele de săptămâna asta. Aș citi o carte dar parcă nu am dispoziția necesară.

 Nici la facultate nu m-am dus. Sper că nu au început fără mine. :)) 

Am terminat și ciocolata...măcar ea îmi mai îndulcea puțin starea...

Gata! Trag draperiile...lumina asta gri îmi strică ochii!

Simplă constatare

În primul rând trebuie să recunosc cu părere de rău că nu sunt o fană a fotbalului. Până și mama se întreabă cu cine semăn așa afoană în ale fotbalului pentru că la mine toată familia se uită la meciuri.

Nu prea am răbdare să urmăresc un meci de la începul până la sfârșit dar o mai fac din când în când pentru ca Ub este înebunit după fotbal, echipa lui de suflet fiind Steaua, și trebuie să-i mai fac și eu plăcerea din când în când și să îi suport urletele atunci când e o fază mai încordată.

În ultima vreme m-am uitat cu el și la Steaua-Liverpool și astăzi la Steaua-Napoli, 2 meciuri în care această echipă a României a pierdut din cauza arbitrului. Să zicem că atunci cu Liverpool arbitrul nu a fost atât de evident deși le-a dat un penalty în favoarea englezilor pentru că, chipurile un jucător de-al Stelei l-a faultat pe unu' (deși în reluare s-a văzut clar că nici măcar nu l-a atins). Să zicem că n-a văzut bine arbitrul. 

Astăzi în meciul cu Napoli s-a văzut clar că arbitrul a ținut cu napoletanii. Pentru că în ultimele minute de joc era 3-2 pentru Steaua, arbitrul polonez nu a oprit jocul până nu au dat ceilalți încă un gol!

Pur și simplu am înțeles că nimeni nu ține cu noi și toți vor să ne vadă la pământ. Chiar nu-mi dau seama ce au cu noi...sincer. E adevărat că nu suntem un neam tocmai nobil și de multe ori străinii asociază românii cu țiganii. Dar totuși...eu zic că avem suficienți oameni cu care să ne mândrim. Bineînteles că avem și oameni de nimic...ca orice țară de altfel...dar repet...sunt suficienți români deștepți și cu bun simț în România și asta trebuie să scoatem în evidență.

Nu suntem chiar o țară de nimic așa cum cred alții!

Singura noastră vină este că am stat atâția ani sub comunism și acum că am descoperit libertarea nu știm cum s-o folosim. Dar progresăm zic eu...încet dar sigur.

Fară titlu.

Cu o floare nu se face primăvară! Se topește puțin zăpada, dar în mod sigur nu iese soarele...