10 octombrie 2010

Chinezării

Astăzi, sau mai bine zis ieri că deja e trecut de 00:00, m-am bucurat de o seara drăguță la un restaurant cu specific chinezesc dar cu muzică...nu tocmai specific chinezească. Pot să spun că nu mă dau în vânt după ciudățeniile lor de mâncăruri dar am zis hai...să mai ieșim din cotidian. În fine..ceea ce vreau să dezvolt aici este dexteritatea de care dau dovadă chinezii. Efectiv nu-mi pot explica cum de se complică atâta cu bețișoarele alea. Păi eu...m-am chinuit 10 minute ca să-mi dau seama cum ar trebui să le țin în mână . După aceea, alte 10 minute să prind ceva cu ele. Evident...mi-a pierit și foamea deși eram lihnită.

 Mă gândesc...chinezii aștia ori sunt prea deștepți, iar noi nu suntem suficient de capabili să mâncăm ca ei...ori sunt prea fraieri că se chinuie în halul acesta. Da...ei mănâncă așa în fiecare zi și au căpătat experiență...dar până învață nu se chinuie? Chiar nu îi înțeleg.

Păi nu e mai ușor să manevrezi o furculiță și-un cuțit și să te delectezi cu niște sarmale cu mămăligă, ca orice român care se respectă.. decât să te chinui cu 2 bețe, să deschizi gura de o sută de ori pentru câteva boabe de orez pe care le prinzi cu sudoarea frunții? 

P.S. sfat pentru proprietarii de restaurante chinezești din România și nu numai:  Puneți domne pe fiecare masă câte un pliant cu instrucțiuni de folosire a bețelor că li se taie pofta de mâncare a bieților oameni până își dau seama cum stă treaba cu ele.

Un comentariu:

  1. Am incercat si eu de cateva ori "chinezariile" ...Prinzi experienta cu timpul, insa tot nu as putea face asta in fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere